sâmbătă, 9 ianuarie 2010

Poezie inspirată din vis.

Iar m-am visat fumînd.
Şi eram frumoasă.
Păream fricită,
Cînd scrumam în cafeaua rece cu
miere şi
lămîie.

Eram plictisită şi deşiram
imaginea mea ca pe un
pulovăr roşu-aprins
care s-a
uzat.

Iar ţigara se topea în
palmă, prefăcîndu-se-n
ceară albastră.

Picioarele mi-au devenit
lungi şi subţiri şi albe
şi buzele o linie
neagră.

iar apa din ceaşca cu cafea
a început să
devină
eu
cea adevărată:
curgînd printre picioarele
oamenilor ca o şopîrlă
obeză.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu